Beatriz Flamini a ieșit din peșteră după 500 de zile și a pus o întrebare șocantă

Cine e femeia care a sfidat întunericul?

Închisă sub pământ timp de 500 de zile, alpinista Beatriz Flamini s-a întors la suprafață cu o întrebare care a uimit pe toată lumea: cine o servește o băutură?

La începutul lunii aprilie 2023, o spaniolă a ieșit din adâncurile unui sistem de peșteri din zona Granada, după ce a petrecut un an și jumătate complet izolată. Este vorba despre Beatriz Flamini, o alpinistă experimentată care a ales să trăiască singură, fără niciun contact cu lumea exterioară, timp de 500 de zile consecutive.

Această inițiativă extremă a făcut parte dintr-o cercetare științifică complexă. Momentul ieșirii a fost marcat de o reacție neașteptată.

După ce a stat la aproximativ 70 de metri sub nivelul solului, supravegheată de o echipă de cercetători de la distanță, prima ei curiozitate a fost extrem de simplă și practică: cine i-o oferă o băutură răcoritoare?

Reacția a luat prin surprindere mulțimea care o aștepta cu nerăbdare.

Flamini avea 48 de ani când a coborât în bezna subterană.

La ieșire, la vârsta de 50 de ani, s-a îmbrățișat cu susținătorii, a schimbat câteva vorbe cu medicii și a mărturisit că, deși era epuizată, ar fi fost dispusă să mai rămână acolo.

Mă aflam într-o stare de somn, sau cel puțin ațipisem, când echipa a venit să mă scoată.

Am crezut că a apărut o urgență. Am întrebat: «Deja? E imposibil!» Nu terminasem cartea curentă, a povestit ea, conform publicației The Guardian.

În cele 500 de zile, a citit 60 de cărți, o performanță care arată un nivel uriaș de concentrare și răbardare.

Ce a simțit după ce a ieșit la lumină?

Percepția timpului s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari provocări.

În primele săptămâni, Beatriz a încercat să-și structureze zilele prin activități variate: lectură, desen, exerciții fizice, împletirea unei căciuli din lână și filmare cu două camere GoPro.

Totuși, după aproximativ două luni, noțiunea de timp a dispărut cu totul din mintea ei. Când i s-a comunicat că experimentul se încheie, ea era convinsă că trecuseră abia 160 sau 170 de zile, deși realitatea era cu totul alta. Izolarea a izolat-o și de știri, așa că habar n-avea de evenimente majore precum invazia rusă în Ucraina sau decesul reginei Elisabeta a II-a.

Pentru ea, timpul se oprise în 2021.

La ieșire, purtând ochelari de soare, a fost rugată să-și descrie starea emoțională.

Cum te-ai simți dacă ai avea un vis și l-ai împlini?

Ai ieși plângând? A descris cele 500 de zile ca pe o experiență excepțională și a dat asigurări că nu i-a trecut niciodată prin cap să apese butonul de panică.

„Dimpotrivă, nu voiam să ies”, a mărturisit ea, recunoscându-și atașamentul față de această provocare unică.

Deși a trăit în izolare, n-a fost complet lăsată de izbeliște pe partea logistică. O echipă de cercetători de la universitățile din Almería, Granada și Murcia a urmărit-o de la distanță, comunicând printr-un sistem de mesagerie cu funcții limitate. Proviziile, printre care ouă proaspete și avocado, erau lăsate într-un punct fix de colectare, de unde erau ridicate, iar deșeurile erau lăsate în același loc. Flamini a descris acest schimb drept un ritual sacru: „Îmi lăsam ofrandele acolo, ca pentru zei, iar zeii îmi lăsau mâncare”. Înainte de a coborâ, le ceruse organizatorilor să n-o contacteze sub nicio formă, nici măcar în caz de deces în familie.

Ce obstacole a întâmpinat în subteran?

„Dacă am stabilit că nu comunicăm, atunci nu comunicăm, indiferent de circumstanțe”, a explicat ea, citată de NBC News.

Familia i-a respectat regula cu sfințenie.

Experimentul n-a fost lipsit de incidente tehnice.

În jurului zilei 300, o defecțiune a obligat-o să părăsească temporar peștera. A petrecut opt zile într-un cort, fără să vorbească cu nimeni, înainte de a se întoarce sub pământ pentru a duce misiunea la bun sfârșit. Au existat și momente grele, marcate de halucinații auditive și o invazie de muște care i-a dat bătăi de cap.

Pe de altă parte, a subliniat și părțile bune: singurătatea a ajutat-o să-și observe emoțiile și să se concentreze pe activitățile de zi cu zi.

Nu vorbea cu voce tare, ci purta doar dialoguri interioare, ajungând să se înțeleagă pe sine la un nivel profund.

„Eram exact unde îmi doream să fiu și m-am dedicat integral acestui obiectiv”, a declarat ea pentru The Guardian.

Concentrarea a fost vitală, deoarece într-un asemenea mediu subteran, o simplă neatenție i-ar fi putut fi fatală sau ar fi pus capăt experimentului. Din acest motiv, și-a păstrat vigilența la fiecare pas. Dacă îmi pierd atenția, îmi pot scrânti glezna.

Mă pot răni. Totul s-ar termina și ar trebui să mă scoată de acolo. Iar eu nu vreau asta, a povestit ea.

Proiectul, numit „Timecave”, a fost inițiat chiar de alpinistă, care a venit cu ideea în fața unei case de producție din Spania. Psihologi, cercetători, antrenori și speologi au analizat apoi tot materialul adunat pentru a trage concluziile.