Trekking și transport de pachete 700 km prin nordul Siberiei

„Am ajuns cu navele noastre de transport, și nu era apă”, a declarat Sergey

9 octombrie 2026 Martin Walsh Adventure Travel in Canoeing & Kayaking

Doi exploratori ruși au terminat o călătorie de aproximativ 700 km prin plato Putorana, una dintre cele mai izolate zone din nordul Siberia. Au plecat la începutul lunii iulie, zburând spre Svetlogorsk, apoi au urcat cu o barcă cu motor pe râul Kureika până la lacul Dupkun. De acolo, pe 7 iulie, au pornit pe jos de la o bază de cercetare științifică, cu pachete de 40 kg pe spate, sperând să folosească navele de transport pentru mare parte din drum.

Dar natura le-a pus alte planuri. Platoul Putorana, o regiune muntoasă între 67°N și 70°N, de mărimea Marii Britanii și cu peste 25.000 de lacuri, era uscăzut. Nu a plouat aproape tot iunie. Nivelurile de apă au scăzut atât încât navele nu mai puteau fi folosite. Au rămas cu puțină apă de băut și au trebuit să continue pe jos, târâând pachetele grele.

„Am ajuns cu navele noastre de transport, și nu era apă”, a declarat Sergey Malykh site-ului NGS24. RU.

„Sunt pe trotuar, purtând schiuri.”

Deși apa era rară, țânțarii nu au lipsit.

N-am mai văzut așa ceva înainte: ridici capacul potului și vezi un strat de țânțari plutind în jur.

Da, cu siguranță nu am avut probleme cu proteinele.

Cel mai greu moment a venit când au lăsat proviziile de mâncare fără

Planul inițial era să traverseze platoul și să ajungă la Khatanga. Dar seceta le-a forțat să schimbe ruta.

Au dus spre bazinul superior al râului Kotuy, o călătorie de 300 km care uneori necesita navete pentru a muta echipamentul. Au făcut doar 15 km pe zi, realizând că expediția va dura mai mult decât șase săptămâni planuite.\n Dar aici a început să se întoarcă norocul.

De la Kotuy, au putut în cele din urmă să folosească navele de ambalare.

Au avut întâlniri înfricoșătoare cu urși: într-un caz, au evitat cu puțin un urs adormit; în altul, un urs curios s-a apropiat la 15 metri, a ignorat strigătele și un împușcat, apoi s-a retras.

Cel mai greu moment a venit când au lăsat proviziile de mâncare fără supraveghere. Un urs le-a găsit și le-a mâncat pe loc. Cu sute de kilometri deja parcursi, nu si puteau permite să piardă totul. Au colectat averile de descurajare, au sperat pe urs și au ambalat în grabă ce rămasa în rucsacuri, apoi au fugit de vânt.

În următoarele trei săptămâni, au folosit navele de transport pentru a parcurge 400 km. Norocul s-a îmbunătățit: au găsit bagne în abundanță și au prins pește în râu pentru a completa hrană.

Au ajuns la Chirinda în a doua jumătate a lunii august, marcând sfârșitul expediției după aproximativ 60 de zile.

Dar incendii forestieri i-au obligat să rămână în sat încă 10 zile. Focurile au străbat pădurile tundre, au înfumătot zona și au suspendat zborurile.

Fumă de incendiu a acoperit Chirinda, foto fiind capturată de Danil Barashkov.